Constituie o probă de maturitate profesională și un nou examen generarea acestei ipostaze curriculare constituită din programa școlară la obiectul de studiu Religie, nivel liceal. Este o necesitate, chiar o obligație, întrucât cunoaștem cu toții unele precarități de conținut și nevoia aducerii la zi a tematicii și a viziunii abordării acesteia. E o „probă de foc”, întrucât mulți vor îndrepta privirea spre acest produs curricular – și cunoscători, prieteni, dar și persoane răuintenționate, care vor căuta și exploata vulnerabilități.
Fără a abdica de la responsabilitatea noastră, care rămâne pe mai departe fidelă și mobilizată în raport cu chemările Bisericii noastre și obiectivelor unei educații plenare, e bine să fim atenți, determinați, înțelepți, eventual chiar anticipativi în raport cu noi cerințe sau responsabilități.
Disciplina Religie, ca integralitate și specificitate de conținut, nu-și va altera cuprinsul tematic, ci va încerca să accentueze derivate sau consecințe naturale ale unei culturalizări religioase autentice și profunde. Chiar dacă s-a explicitat, la un moment dat, că această disciplină trebuie să includă și unități de învățare relaționate cu aspecte moral-etice și extremismul religios, acest lucru se va realiza în mod firesc în măsura în care se respectă temeiuri, axiome și principii de derivare și dezvoltare curriculare, atât pe linie de conținut specific (religie), cât și de natură psihopedagogică. Personal, consider că astfel de topici pot fi vizate infuzional, și nu prin teme dedicate, de sine stătătoare. E bine să ținem cont și de circumstanțe sau context (noi dinamici socio-culturale, noutăți în câmpul științelor educației), dar trebuie lucrat și în perspectiva constantului, durabilului. O programă se schimbă mai greu, de aceea trebuie construită atât temeinic, realist, cât și pre-vizionar.
Deja s-au acumulat experiențe notabile, ca generatori de programe, manuale, alte tipuri de conținuturi sau activități specifice. Desigur, se pune problema posibilei incompatibilități între dubla ipostază de autori de programe și autori de manuale. La o astfel de chestiune, până la reglementări explicite, trebuie să vizăm niște piste etice asumate personal.
E bine să tragem cu ochiul și la alte modele de programe care funcționează și în alte arealuri, din perspectiva modului de abordare și a conceptului acestora, fără însă a copia sau transla forțat versiuni care nu se potrivesc particularităților sistemului nostru de învățământ (ministerul recomandă 3-5 țări). De asemenea, e indicat să fim atenți și la o încărcare optimă, având în vedere că din totalul orelor 25% vor fi dedicate activităților remediale, de fixare, recapitulare etc. (asta se va regla la nivel de planificare). E bine să ne ferim de teme sofisticate, problematice, dilematice la care nici teologii nu au căzut de acord (chiar dacă ar „astâmpăra” o anumită apetență metafizică a adolescentului).
Aș avansa câteva caracteristici/criterii de calitate ale programei de Religie, nivel liceal, și anume:
- Să prezinte relevanță în raport cu profilul de formare al absolventului de liceu.
- Să asigure identitate de conținut și particularitate spiritual-confesională.
- Să demonstreze fidelitate și consecvență în raport cu axiomele și valorile învățăturii religiei/confesiunii în cauză.
- Să fie atractivă pentru elevi, prin teme și activități de învățare care să răspundă nevoilor, intereselor și căutărilor specifice acestei vârste.
- Să asigure continuitate/compatibilitate/corelativitate cu cunoștințe precedente, oferite atât de Religie, dar și de alte discipline.
- Să evidențieze valori de conținut, într-o perspectivă interdisciplinară și integrată, oferite de discipline anterioare sau predate simultan cu Religia.
- Să valorifice cumulul scripturistic, patristic, istoric și cultural din perspectiva unor obiective de formare necesare elevilor de liceu.
- Să contribuie la conturarea/întărirea identității individuale sau comunitare prin descrierea/afirmarea valorilor proprii și nu prin negare, excluziune, maniheism.
- Să asigure o cunoaștere/valorizare și a altor orizonturi confesionale/religioase în spiritul deschiderii și respectului reciproc.
- Să abordeze teme contemporane de interes prioritar (războiul, pandemia, avortul, eutanasia, familia, derive existențiale etc.) și să ofere soluții din perspectiva valorilor creștine.
- Să valorifice maximal ipostaze, cazuistici, exemple de concretizare a valorilor creștine -atât într-o perspectivă diacronică cât și sincronică -precum: iubirea aproapelui, compasiunea, recunoștința, dăruirea, determinarea, speranța, jertfirea etc.
- Să contribuie la formarea unor competențe transversale și integrative precum: veracitatea, empatia, întrajutorarea, civismul,co-responsabilitatea, autonomia, spiritul critic.
- Să prevină „analfabetismul” religios, să expliciteze și să ajute pe elevi să discearnă între religiozitatea autentică și ipostaze degradante, false ale acesteia (instrumentalizare ideologică, pietism, bigotism, fanatism, extremism, sincretism etc.).
- Să pună accent pe formarea/consolidarea unor atitudini și comportamente moral-creștine, asumate și exteriorizate conștient, responsabil și liber de către elevi.
- Să expliciteze un număr optim de ore la dispoziția profesorului, dând posibilitatea diferențierii activității didactice în funcție de nevoile elevului/clasei/profilul liceului.
Acum, când se construiește o nouă programă la Religie, sugerez ca tematica viitoare să fructifice valențele cultural-pedagogice ale disciplinei, să valorifice tezaurul sapiențial sau formativ al reperelor scripturistice sau legate de tradiție, să realizeze punți de legătură cu năzuințele și preocupările tinerilor, să conexeze aceste platforme valorice la tot ce este relevant în plan spiritual, științific, societal, să realizeze joncțiuni sporitoare, pe line integrativă sau interdisciplinară, cu alte obiecte de studiu. O astfel de explicitare trebuie completată și cu o deschidere mai mare a acestei topici față de orizontul cultural proxim, chiar local, față de nevoile și provocările prin care trec tinerii liceeni, față de alte orizonturi spirituale autentice pe bază de inter-cunoaștere și respect față de alteritate/aproapele. În acest fel Religia poate deveni un „inductor” cultural, o ocazie de exersare a unor valori integrative ce în-structurează etosul național, european, universal. Și, mai ales, să nu lase loc de manipulare, îndoctrinare, sumisiune, contracarare sau inferiorizare a celuilalt. Mesajul hristic, îl știm prea bine, este unul spre valori înălțătoare – iubire, speranță, pace, toleranță, libertate, responsabilitate etc.
Chiar dacă uneori am sentimentul că sunt situat „între ciocan și nicovală”, ca exponent al mediului academic înțeleg foarte bine posibilități și constrângeri, rezonez cu așteptările, căutările, frământările celor care se vor dedica noilor cadre curriculare la Religie. Din acest punct de vedere, aveți în mine un aliat și un prieten. Să aveți succes, tenacitate și bogate rezultate și să vă inspire Dumnezeu în a pune în fața elevilor noștri niște ancore valorice pe care doar această disciplină le deține!