Noi perspective de vizare și realizare a evaluării elevilor

Un demers consistent, modern și vizionar, consumat în cadrul aceluiași proiect gestionat de Centrul Național de Evaluare și Examinare. („Cadru de referință al curriculumului național pentru învățământul preuniversitar: un imperativ al reformei curriculare” – POSDRU/55/1.1/S/25088), vizează construirea unor situații, referențialuri și instrumente referitoare la evaluările stipulate de legislația în vigoare. Legea actuală statuează mai multe momente de realizare a evaluărilor cu caracter sumativ (poate prea multe, dar asta e o altă poveste): la sfârșitul clasei a II-a, a IV-a, a VI-a, a IX-a și bacalaureatul de la finalul studiilor liceale. Cum aceste etape trebuiau să urmeze o filozofie unitară, s-a lucrat la alcătuirea unor ghiduri metodologice corespunzătoare fiecărei etape/ipostaze,  stabilindu-se diferențiat, la fiecare nivel, principii de acțiune, exemple de itemi, de probe disciplinare și transdisciplinare, matrice de specificații, ghiduri de elaborare a subiectelor, portofoliul evaluativ, programe individuale de învățare, programe de formare a evaluatorilor etc. Ne-existând curriculumul actualizat, în consens cu legea nouă, a fost deosebit de dificil să construiești un ansamblu de instrumente care să se adecveze la realități mai mult virtuale, decât reale (de pildă, s-au construit probe transdisplinare, pentru evaluarea la sfârșitul clasei a VI-a, în absența unor materii cu un caracter explicit trans- sau interdisciplinar cum acreditează legea). Constrângerile normative și temporale ale proiectelor de tip POSDRU nu țin cont de evoluția faptelor (întârzierea adoptării prin lege a noului cadru de referință), așa încât s-a lucrat în contratimp iar efortul proiectiv al echipelor de lucru (formate din profesori din preuniversitar, cadre universitare, specialiști de la ISE sau CNEE) a fost substanțial.

Alături de funcția constatativă, evaluarea va permite o diagnoză și o prognoză a nevoilor și posibilităților de învățare a elevilor. Funcțiile evaluării se vor recompune mereu, ponderea uneia sau alteia dintre acestea fiind construită circumstanțial, ținându-se cont de obiectivul optimizării parcursurilor de învățare, de nevoia oferirii unui sistem de întăriri oportune și dinamizatoare, de generarea și statuarea unei culturi evaluative la nivel școlar și societal.

Probele vor fi astfel elaborate încât acestea să evalueze competențe de tip integrativ, să valorifice confluențe și continuități conceptual/metodologice între discipline școlare,  să permită evaluarea unor competențe transdisciplinare. De asemenea, acestea pot viza și comportamente atitudinal-valorice față de cumulul cognitiv interiorizat, în acord cu posibilitățile vârstei.

Rezultatele evaluării se vor constitui în referențialuri pentru punerea la punct a unor parcursuri individuale  de învățare și nu în ocazii de a pune etichete, de a clasifica și a decide indistinct, iremediabil și definitiv asupra statutului unui elev sau altul. În funcție de rezultatele validate, fiecărui elev dar și colectivelor din care face parte li se vor prescrie orizonturi curriculare și ținte de învățare particularizate, personalizate prin intermediul unor dispozitive didactice recalibrate (conținuturi, forme și modalități de organizare a învățării, metode de predare învățare, suporturi și mijloace didactice. etc.) în raport cu noile realități. În același timp, aceste rezultate vor ghida cadrele didactice, echipele de specialiști, decidenții în ameliorarea și generarea unor oferte curriculare care să se adecveze nevoilor și expectanțelor prezente și de viitor ale celor care învață (sau pentru a construi programe de formare pentru cadre didactice, pentru evaluatori etc.).

O deficiență a sistemului educațional autohton constă (și) în gestionarea secvențială și lacunară a datelor despre elev, despre evoluția lui anterioară, despre capacitățile sale potențiale sau probate. În afară de carnetul de elev (o interfață informațională dintre școală și familie care, de cele mai multe ori, rămâne la îndemâna elevului) sau a catalogului școlar (care trece, după consumarea anului școlar, în arhivă), alte instrumente de oglindire și de reținere a trăsăturilor personalității lui, mai extinse sau mai sintetice, nu mai sunt. Informațiile cu privire la nivelul sau evoluția competențelor sale se pierd în timp, mai cu seamă la trecerea dintr-un ciclu în altul, astfel încât profesorii care preiau un elev la un moment dat trebuie să aștepte ceva vreme pentru a-și creiona un tablou despre trăsăturile lui.

Noul cadru evaluativ instituie o nouă modalitate de colectare și structurare a datelor cu privire la evoluția personalității elevului, anume, portofoliul educațional. Ce reprezintă acesta? Portofoliul educațional se constituie dintr-o colecție de documente care evidențiază competențe dobândite de elev în activitățile de învățare realizate atât în mediul formal, cât și în cel nonformal și informal. El are o valoare explicit formativă și prognostică, ameliorând procesul de învățare la elev, anticipând și limitând blocajele, dificultățile sau eșecurile potențiale. Totodată, acest instrument se constituie și într-o sursă de semnalare timpurie a unor abilități, aptitudini, interese relevante pentru pre-orientarea și orientarea școlară sau profesională a elevului.

Acest instrument este instituit începând cu clasa pregătitoare și este actualizat/completat continuu de cadrele didactice direct responsabile de monitorizarea evoluției elevului (învățătorul/profesorul pentru învățământul primar, respectiv profesorul diriginte), însoțind întregul parcurs al elevului de-a lungul școlarității obligatorii.

Portofoliul educațional devine un fel de „carte de identitate” educațională a elevului care va fi „purtat” de către elev atât pe diferitele trepte de învățământ, cât și de la o entitate grupală la alta (clasă, școală). Responsabilitatea gestionării portofoliilor educaționale revine conducerii fiecărei instituții de învățământ. Acesta poate ființa atât într-un format scris/tipărit, cât și în format digital. Instrumentul în discuție va reprezenta principalul referențial de generare a Planului Individualizat de Învățare pentru fiecare elev (asupra căruia ne vom opri în alt  episod).

Portofoliul educațional este un document administrativ care însumează atât elemente obligatorii cât și elemente complementare, individualizate. Elementele obligatorii vor fi constituite din: rezultatele la probele naționale de evaluare instituite la nivelul întregului sistem de învățământ, situațiile școlare pe discipline/ani școlari (în format textual-narativ și într-un format vizual-grafic) și fișa psihopedagogică. Cele complementare se referă la: certificate, diplome care atestă diferite competențe/interese școlare și extrașcolare (culturale, artistice, sportive, psihosociale), alte înscrisuri cu conținut relevant pentru aptitudinile sau abilitățile probate de elev, produse obiectuale sau performări ale elevilor (înregistrări foto, audio-video etc.).

La completarea portofoliului educațional vor conlucra responsabilii direcți (învățătorul, profesorul, dirigintele) cu celelalte cadre didactice, cu părinții elevilor, cu elevii înșiși și cu alți factori abilitați. Portofoliul educațional este deocamdată complementar formelor tradiționale de înregistrare, administrare și comunicare a rezultatelor școlare obținute de elevi (catalogul școlar, carnetul de elev ), urmând ca pe viitor să se reflecteze la oportunitatea de a le înlocui complet.

(Text apărut în Tribuna învățământului, nr. 1196-1197, 27 mai, 2013).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

[instagram-feed]