Interogația și realitatea pedagogică trebuie să ia în calcul (și) prezența și influența Inteligenței Artificiale (IA) asupra componentelor, factorilor, proceselor sau determinantelor conexe cu educația. Ivirea și dezvoltarea IA repun în discuție relația omului cu cunoașterea, reperarea, semnificarea, transmiterea, generarea ei. Or, școala, ca principal factor de reproducere culturală, este antrenată în acest proces, atât prin pregătirea persoanelor în a utiliza aceste noi cadre de generare și transmisibilitate a savoir-ului, cât și prin formarea unor comportamente în raport cu asumpțiile de ordin etic, psiho-comportamental, spiritual, ce trebuie activate în fața acestor artefacte. O revoluție tehnologică de o asemenea amplitudine trebuie complementată de o revoluție, și mai amplă, de ordin moral, spiritual, relațional. În general, orice nouă tehnică a comunicării „destabilizează” statu-quo-ul procedural de transmitere a culturii, rutinele introducerii în cunoaștere, rolul actorilor în dispozitivul educativ.
Relația dintre educație și Inteligența Artificială (IA) este complexă și în continuă transformare. Programele nou apărute (de tip Chat GPT) au stârnit și produc poziționări diverse, de la neluare în seamă, opoziție fățișă, entuziasm – mai mult sau mai puțin ponderat. Deja unii autori au generat, prezentat și discutat despre anumite constructe bazate pe inteligență artificială și aplicații pentru identificarea textelor produse cu instrumente de tip IA, pasibile de a fi utilizate în educație (ca substitute, extensii curriculare, de pildă). Cert este faptul că procesele de formare nu au cum să nu ia în seamă astfel de „mașini” de gândit, adevărate „proteze”, „acceleratoare”, „dublete” ale gândirii umane. Primul aspect evident al relației dintre cele două fenomene este unul de bun simț și constă în aceea că educația joacă un rol esențial în pregătirea oamenilor pentru a înțelege, utiliza și gestiona tehnologiile bazate pe IA, inclusiv secvențe sau ipostaze ale proceselor educative. Pe de altă parte, și sistemele/procesele de formare ne pot pregăti să „coabităm” rezonabil cu prefigurările teoretico-practice ale Inteligenței Artificiale (IA). Și, mai ales, să decelăm, pe coordonate valorice, etice, comportamentale, previzionale, până unde merge ajutorarea, prin recurgerea la aceste instrumente, și unde începe manipularea, destructurarea, dezangajarea umană…
Putem spune că relația dintre educație și inteligența artificială este bidirecțională, în sensul că educația influențează dezvoltarea și aplicarea IA în activitățile umane, iar aceasta, la rândul ei, influențează sistemele, conținuturile și modalitățile în care educația este concepută, livrată și valorificată. Este esențial să existe o colaborare continuă între comunitatea educațională și cea a tehnologiilor informaționale pentru a se asigura că pregătirea viitoarelor generații este relevantă, eficientă și adaptată și în raport cu avansul tehnologiilor de acest tip, dar și cu responsabilități pe măsură.
Inteligența Artificială (IA) poate aduce avantaje în procesele de învățământ, contribuind la îmbunătățirea eficienței, personalizării și accesibilității în educație. Printre aceste avantaje, enumerăm: structurarea de rute personalizate de învățare, oferirea de feedback automat, imediat și eficient, creșterea eficienței administrative și, respectiv, a timpului alocat pentru activități didactice, adaptabilitate la diferite stiluri de învățare, accesibilitate relativ ușoară, inclusiv pentru elevii cu dizabilități în procesul educațional, etc.
Nu-i mai puțin adevărat că utilizarea Inteligenței Artificiale (IA) în procesele de învățământ vine și cu anumite dezavantaje și precauții. Mai jos, invocăm câteva posibile precarități sau interogații, mai ales cu caracter etic, legate de:
- Lipsa empatiei umane: sistemele de IA pot oferi feedback și asistență, dar nu pot înlocui niciodată interacțiunea umană și empatia pe care o oferă cadrele didactice. Elevii pot avea nevoie de sprijin emoțional și motivațional, aspecte care sunt dificil de asigurat prin intermediul tehnologiei.
- Confidențialitatea datelor: utilizarea tehnologiilor IA implică colectarea și procesarea unor cantități semnificative de date personale ale elevilor. Este important să se acorde o atenție deosebită securității și confidențialității acestor date pentru a evita încălcările privind dreptul la intimitate.
- Creșterea dependenței de tehnologie: o integrare excesivă a tehnologiei în procesul de învățământ poate duce la dependența excesivă de dispozitive și aplicații. E necesar să se mențină un echilibru între utilizarea noilor tehnologii și metodele tradiționale de predare pentru a asigura o experiență de învățare totalizatoare, naturală, umanizatoare. E de preferat ca noile tehnologii să se așeze (sau să se cupleze) pe/la ceea ce este validat de strategiile „vechi”, fără a se crea false sau păguboase antinomii între ceea ce este „clasic” și „modern”.
- Calitatea informațiilor: sistemele de IA pot oferi răspunsuri sau informații incorecte în funcție de calitatea datelor de antrenament sau a algoritmilor utilizați (bunăoară, de „inteligența” întrebările care se aduc în fața „sistemului”). Este esențial să se monitorizeze și să se evalueze constant performanța acestor platforme pentru a asigura precizia și obiectivitatea informațiilor furnizate (punem întrebarea, de pildă, prin ce instrumente de filtraj epistemic sau deontologic).
Mai trebuie menționat faptul că nu numai procesul educativ, ci chiar discursul și explicația/teoria pedagogică au de câștigat prin apelul la IA în a menține, întări sau ratifica științificitatea acestora. Apariția și apelul la programe anti-plagiat, de asemenea, au incidențe asupra promovării unui conținut științific verificat, la generarea unor texte acurate, originale, cu proprietar asumat, ceea ce va consolida componenta etică a reflecției de specialitate și a cercetării de profil.
În general, implementarea cu succes a tehnologiilor IA în educație necesită o abordare profesionistă, echilibrată și atentă pentru a maximiza beneficiile și a minimiza potențialele dezavantaje sau riscuri asociate. În ultimă instanță, aceste adjuvante depind de uzanța pe care omul le-o imprimă. Până la un punct, aceste inovații sunt ambivalente valoric, putând fi utilizate și pozitiv, și negativ. E bine să ne „expandăm” virtuțile umane (în cazul de față – ale minții, ale operaționalității), fără să ne pierdem valențele umanității. Dacă integrarea inteligenței artificiale în domeniul educației aduce ceva bun în raport cu accesul și comunicarea cunoașterii în școală, de ce să nu apelăm și la această cale? Cum inventarea tiparului a produs o mutație de natură cultural-antropologică, și inteligența „mașinală” ar putea naște revoluții pozitive de aceeași natură. Cu condiția ca „ucenicul vrăjitor” să nu ne scape din mâini, să rămână o prelungire prietenoasă și firească a „omenității” și minții din noi. Iar în ce privește educația, să nu spere a-l înlocui vreodată pe dascălul de la catedră!
Notă. Acest articol a apărut în Mesagerului Sfântului Anton, anul XXXI, Martie-Aprilie, 2024, nr. 183, pp. 20-21.