Trăim într-o lume în care se valorizează maximal prezentul și apropiatul. Ceva este catalogat a fi bun sau folositor, inclusiv în educație, în măsura în care servește unei cauze sau cerințe concrete. Se tot spune că învățământul trebuie să fie centrat pe competențe pretinse de „piața muncii”, se critică orientarea „generalistă” sau „abstractă” a educației, se încurajează dimensiunea „antreprenorială” a formării – de la cea primară până la cea universitară. Se repudiază „învechitul”, ceea ce nu are… (întregul articol îl găsiți aici: http://ziarullumina.ro/analiza/educatia-ca-pregatire-pentru-vesnicie ).